Strabism

Strabismul este o afecţiune oculară în care axele celor doi ochi nu sunt paralele şi unul din ochi sau ambii ochi deviază (ochii nu privesc în aceeaşi direcţie).

Se estimează că aproximativ 5-20% dintre copii prezintă probleme de vedere, dintre care 5% prezintă strabism.

Strabismul poate fi:

• Orizontal:

– Convergent, în momentul în care ochii sunt deviaţi spre nas;

– Divergent, în momentul în care ochii sunt deviaţi către ureche.

• Vertical:
• În momentul în care un ochi este mai sus şi celălalt mai jos.
• Combinat:
• Deviaţia orizontală se asociază cu deviaţia verticală.

După constanţa deviaţiei, strabismul poate fi:

• Strabism latent ( hetereoforia)
• Strabism manifestat constant (heterotropia) , în care ochiul deviază în permanenţă sau intermitent; în acest caz deviaţia se manifestă la stres, oboseală, boală intercurentă sau la acoperirea unuia dintre ochi.

După constanţa deviaţiei în cele nouă direcţii ale privirii:

• Strabism concomitent, atunci când unghiul de deviaţie este acelaşi indiferent de direcţiile privirii;
• Strabism incomitent, atunci când unghiul de deviaţie este diferit în funcţie de direcţiile privirii. Uneori această formă de strabism determină o poziţie vicioasă a capului: copilul fie stă cu capul intr-o parte, fie cu el înclinat.

Cele mai frecvente tipuri de strabism:

• Esotropia congenitală este întâlnită frecvent şi e un strabism convergent ce apare în primele luni de viaţă ale copilului. Deviaţia orizontală este asociată frecvent şi cu o deviaţie verticală sau cu nistagmus ( mişcare rapidă şi necontrolată a ochilor). Tratamentul este chirurgical, însă de multe ori este necesară mai mult decât o operaţie datorită complexităţii acestui tip de strabism.
• Esotropia acomodativă este un strabism convergent şi apare, deobicei, după vârsta de 2 ani. Este însoţită şi de vicii de refracţie, cel mai adesea de hipermetropie. Efortul copilului de a vedea clar, determină deviaţia ochilor către nas. Deviaţia poate să apară atunci când copilul priveşte aproape, la distanţă sau în ambele cazuri. Ochelarii scad efortul de acomodaţie şi corectează poziţia ochilor. Dacă deviaţia nu se reduce în timpul purtării corecţiei, este necesară intervenţia chirurgicală.
• Exotropia reprezintă deviaţia către înafară a ochilor. Este un alt tip de strabism ce e întâlnit frecvent. Această deviaţie apare atunci când copilul priveşte la distanţă. Exotropia poate să apară doar în anumite momente ale zilei, atunci când copilul este obosit sau neatent. Părinţii, cel mai adesea observă această deviaţie la lumină puternică. Sunt necesari ochelarii, exerciţiile, ocluzia unui ochi sau prismele care reduc deviaţia, însă există situaţii în care intervenţia chirurgicală este necesară.

Cauze

Cauzele strabismului prezent în copilărie sunt necunoscute, deşi această afecţiune se întâlneşte mai frecvent în unele familii. Dintre cauzele cunoscute amintim faptul că strabismul e o afecţiune ce poate fi ereditară, viciile de refracţie pot cauza strabismul, vederea scăzută a unui ochi din diverse motive (leziuni la nivelul fundului de ochi, cataracta, tumori intraoculare), afecţiuni neuroalergice, afecţiuni ale orbitei, afecţiuni ale muşchilor oculari.

La adulţi, de multe ori strabismul persistă din copilărie dacă a fost tratat incomplet sau deloc. Strabismul poate să apară cu debut şi la vârstă adultă. Această afecţiune la vârstă adultă poate avea cauza în afecţiuni generale, cum ar fi: diabet, accidente vasculare, boli tiroidiene, anevrisme sau tumori intracraniene, scleroză multiplă sau după operaţii de cataractă, glaucom, dezlipire de retină.

Simptomele strabismului

Copiii care au strabism pot fi diagnosticaţi cu uşurinţă prin simpla observare a globilor oculari. Cele mai frecvente semne ale strabismului sunt:

• Globii oculari nu privesc în aceeaşi direcţie în acelaşi timp;
• Globii oculari nu se mişcă coordonat, ci în funcţie de tipul de strabism prezent la persoana respectivă;
• Privire încrucişată;
• Tendinţa de a închide un ochi la lumină strălucitoare;
• Întoarcerea sau înclinarea capului pentru a observa un obiect
• Posibilitatea ca persoana să se împiedice de obiecte aflate în faţa lor deoarece strabismul limitează aprecierea distanţei faţă de anumite obiecte;
• Există cazuri în care copiii au vederea înceţoşată;
• Ochii obosesc repede;
• Vedere dublă, mai ales în perioada apariţiei strabismului;
• Vedere scăzută la unul din ochi sau la ambii ochi, atunci când este asociat şi un viciu de refracţie.

Tratament

Tratamentul pentru strabism trebuie început imediat după diagnosticare. Cu cât copilul este mai mic şi începe tratamentul pentru corectarea strabismului, cu atât sunt mai mari şansele ca afecţiunea să se corecteze. De asemenea, tratamentul este recomandat şi în cazul ambliopiei sau altor afecţiuni oftalmologice cu scopul de a dezvolta o vedere normală.

Tratamentul strabismului poate să includă: purtarea ochelarilor, folosirea ocluzorului, tratamentul medicamentos, exerciţiile globilor oculari tratamentul cu toxină botulinică  sau tratamentul chirurgical.

Purtarea ochelarilor

Dacă este prezentă doar devierea globilor oculari, aceştia nefiind centraţi, purtarea ochelarilor poate corecta strabismul. Unii copii trebuie să poarte lentile bifocale sau lentile speciale, numite prismă. Există cazuri în care pe lângă purtarea ochelarilor, este necesară folosirea picăturilor pentru o perioadă de timp.

Folosirea ocluzorului

Ochiul mai puternic sau mai sănătos este acoperit cu un ocluzor (bandaj) cu scopul de a se utiliza mai mult ochiul mai slab. Este important ca părinţii să urmeze cu stricteţe sfaturile date de medicul oftalmolog şi să nu lase copilul să poarte ocluzorul o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp decât cea recomandată. Purtarea excesivă a ocluzorului poate duce la apariţia ambliopiei la ochiul care iniţial era mai puternic.

Tratamentul medicamentos

Există situaţii în care medicul oftalmolog prescrie medicamente pentru tratarea strabismului, tratament ce constă deseori în picături. Atropina, dar şi alte substanţe midriatice influenţează musculatura din globul ocular, controlează pupila şi permite captarea imaginilor. Acest medicament este utilizat ca o alternativă a ocluzării cu scopul de a trata vederea deficitară. Midiatricele sunt folosite când strabismul e determinat de problemele focalizării oculare.

Exerciţii oculare

Uneori sunt recomandate exerciţiile oculare ca şi tratament adiţional la alte metode de tratament.De exemplu, exerciţiile sunt recomandate în tratamentul chirurgical. Exerciţiile oculare fără un alt tratament nu sunt eficiente în tratarea strabismului.

Toxina botulinică

Toxina botulinică, cum ar fi Botoxul, e un medicament care împiedică pentru o perioadă de câteva luni contracţiile musculare după ce a fost administrată. Acest tratament determină relaxarea musculaturii afectate de strabism care permite musculaturii din partea opusă globului ocular să modifice poziţia ochiului. Toxina botulinică poate fi folosită şi ca un tratament suplimentar, în cazul în care intervenţia chirurgicală nu a corectat în întregime deviaţiile globilor oculari. Este totuşi un tratament controversat deoarece sunt necesare mai multe injecţii, iar rezultatele nu sunt întotdeauna previzibile. Poate determina apariţia altor afecţiuni oculare, iar uneori efectul acestui tratament poate fi doar o amânare a unor intervenţii chirurgicale.

Tratamentul chirurgical

Există anumite situaţii în care alinierea globilor oculari şi îmbunătăţirea vederii se face prin intervenţie chirurgicală. Intervenţia chirurgicală constă în întărirea sau în slăbirea musculaturii din jurul globului ocular prin modificarea poziţiei sau lungimii acestuia.

Există posibilitatea ca un copil cu strabism să treacă prin mai multe intervenţii chirurgicale pentru realinierea globilor oculari şi pentru îmbunătăţirea vederii şi după intervenţie copilul să fie nevoit să poarte o pereche de ochelari sau să continue purtarea ochelarilor prescrişi înainte de intervenţie. Deseori, intervenţia chirurgicală se face la copii cu vârsta mai mică de 2 ani, uneori realizându-se la copii de 3 luni, mai ales în cazurile grave de strabism. Intervenţia chirurgicală la copiii sub 6 luni este controversată deoarece musculatura globului ocular încă nu este dezvoltată.

Tratamentul chirurgical în cazul adulţilor, e o metodă sigură şi eficientă pentru alinierea globilor oculari. Operaţia la adulţi îmbunătăţeşte vederea, duce la o apreciere mai bună a distanţelor faţă de obiectele din jur, ameleorează vederea dublă, lărgeşte câmpul vizual dacă ochii sunt orientaţi spre exterior (spre nas) sau reduce câmpul vizual în cazul în care ochii sunt îndreptaţi spre exterior. Tratamentul chirurgical aduce şi beneficii sociale, cum ar fi creşterea respectului de sine, creşterea încrederii în sine, îmbunătăţirea comunicării cu alte persoane.

Sfatul medicului: Consultaţi un medic oftalmolog imediat ce observaţi poziţia sau mişcarea anormală a ochilor!